Încep prin a specifica faptul că mănânc deseori la autoservire. De multe ori, de foame, sau de lene. Mă rog, consider că e mult mai rentabil să dai 70.000 pe mâncare gătită (chiar dacă de multe ori se folosesc fulgi de fasole, cartofi, etc..) decât un hamburger cu pui sau un cheesburger sau un toast. Adică e mai multă mâncare. Şi mai bună. Sau nah, nu neapărat mai bună dar sigur mai multă. Şi atunci când e vorba de foame, nu contează numai gustul ci şi cantitatea. Nu ?

Bun. Prima oară când am mâncat la o autoservire (care să-mi fi şi plăcut) a fost în Bucureşti. În cantina ASE-ului (MOXA), şi îmi aduc chiar şi acum aminte că am mâncat nişte piureu care cel puţin părea că e facut din cartofi naturali lângă de un şniţel. Piureul avea chiar şi cocolaşele alea de cartofi tari care mi-au adus aminte de vremea când eram un ţânc la cămin. În fine, revenind vreau să afirm că mi-a plăcut. Şi am decis să mai mănânc. Şi am făcut-o. Cu prima ocazie când am ajuns înapoi în Tg-Jiu. Prima autoservire căreia i-am făcut vânzare e aia de lângă Comfort. Peste drum de fosta intrare în spitalul Tudor Vladimirescu. P’acolo printre blocuri (nasoala locaţie – dacă mă întrebi) unde se construieşte de vreo câţiva ani buni nu-ştiu ce clădire de birouri. Mă rog. A fost destul de OK mâncarea, mai puţin servirea. Şi mi s-a părut puţin cam scump. Vreo 80.000 tochitură cu şniţel. Ştiu, imi place şniţelul

Am încercat în perioada când am lucrat la Impact In Gorj şi alte autoserviri. Singura care mi-a cam ‘sărit în gură’ e cea de peste drum de fostul CEC, acolo unde acum e Banca Transilvania. Bună mâncare. Eram cu Irinel (Ceuranu) şi cu Adi(rian Drula) şi am mâncat ceva similar. Nu ştiu care dintre ei mi-a atras atenţia despre autoservirea lui Ionuţ Răitaru şi cum că acolo era o femeie care se uita extrem de urât la tine atunci când te servea. Şi aşa era. Dar eu crezusem că mi se pare. Îmi deschisesem ochii şi aşa era. Am renunţat să mănânc acolo pentru o perioadă destul de mare de timp. Am ajuns cumva într-o zi pe-acolo să observ că o schimbaseră. Minune zic şi am început să mănânc din nou acolo. Excelentă mâncare, excelentă servire. Câteodată cea care pune în farfurie se uită cam urât. De parcă ai mânca gratuit acolo şi ea îţi face ŢIE un favor. NU INVERS. Mulţumesc D-nei Anişoara care e o drăguţă şi nu uită niciodată să-ţi spună un “Poftă bună!” sau un “Să ai poftă!” şi îţi oferă un zâmbet care îţi readuce dispoziţia de a mânca.

Bun. Ieri mă chema Radu alături de Sconcs la o autoservire. De fapt Radu. Mă sună şi mă întreabă dacă merg. Eram în bluetech (n-am net încă acasă) şi zic vin. Propun să mergem la RIDZONE (acolo lângă IRIS) şi zice OK. Închide. După vreo 3 minute mă sună iarăşi zicând că Sconcs nu vrea sa meargă acolo că a găsit el un fir de păr în mâncare şi nu e bună. Zic OK, eu nu merg şi închid. N-am mers la autoservire, dar am de zis decât atât. Atâta timp cât îmi place mâncarea într-un loc, n-am să renunţ să merg acolo pentru că un prieten îmi spune că a găsit vreun fir de păr sau mai ştiu eu ce. Refuz să plec urechea la părerile sau impresiile altora. Dar şi dacă se va întâmpla să găsesc ceva de genul în mâncarea mea atunci o să iasă tărăboi mare de tot. Scandal cu poze cu ziare cu tot. Aşa că Ionuţ, dacă apuci să citeşti cumva blogul ăsta, te rog, roagă-ţi angajatele să-şi lege părul atunci când fac mâncare — nu spun că n-o fac deja, pentru a evita situaţii de genul care pot face şi pe alţi oameni să mai mănânce acolo.

Oricum, părerea mea e că cea mai bună autoservire e cea a lui Ionuţ Răitaru (RIDZONE), cea de lângă IRIS.

Voi ce părere aveţi ?