Uite ce am primit intr-un email de la surioara mea vitrega. A venit catre mine si catre alti prieteni/rude pe care ea le avea in address book. M-am regasit in acest text si mi-am aduc aminte cu placere de acele vremuri. Cand jucam Sotronul, Elasticul si alte chestii amuzante. Imi aduc aminte si de Castel (ala cu mingea si pietrele) imi aduc aminte si de cazematele pe care le faceam in spatele blocului, de furtul de corcoduse, mere si alte chestii…si de multe altele. Daca v-ati amintit ceva din asta si vreti sa cititi mai departe..nu ezitati. Merita.
P.S: Mi-am permis si eu mai adaug anumite jocuri si sa ingrosez anumite cuvinte in acest text…
Nascuti la inceputul anilor 70-80, vedem acum in anul 2007 cum casa parintilor nostri este de 50 de ori mai scumpa decat atunci cand au cumparat-o si realizam ca noi o sa platim pentru casele noastre in jur de 50 de ani. Nu avem amintiri despre primii pasi pe luna, nici despre razboaie sangeroase, dar avem cultura generala, pentru ca asta insemna ceva odata…
Suntem ultima generatie care a jucat “Ascunselea” , “Castel“, “Ratele si vanatorii“, “Tara, tara! Vrem ostasi“, “Prinsea“, “Sticluta cu otrava“, “Pac Pac“, “Hotii si vardistii“, “Pitulusu“, “Lapte Gros“, ultimii care au strigat “Un doi trei la perete stai“, ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (inchiriam un video si stateam sa ne uitam la filme 2 zile inchisi in casa), primii care am vazut desene animate color, primii care am renuntat la casete audio si le-am inlocuit cu CD-uri.
Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazati, geci de blugi de la turci. Cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gasca. Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere. Noi am fost ultimii “Soimi ai Patriei” si ultimii “Pioneri“.
La gradinita am invatat poezii in romaneste, nu in engleza… Si am cantat MULTI ANI TRAIASCA nu HAPPY BIRTHDAY la aniversari. Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Melrose Place, Twin Peaks, Dallas .. si cine zice ca nu s-a uitat ori minte ori nu avea inca televizor.
Reclamele de pe posturile straine ne innebuneau, si abia asteptam sa vina si la noi inghetata Magnum, sau pustile alea absolut superbe cu apa. Intre timp, ne consolam cu Tango cu vanilie si ciocolata si clasicele bidoane umplute cu apa de la robinet, care turnate in cap ne provocau pneumonii. Si uite un motiv bun sa nu mergem la scoala. Noi am ascultat si Metallica, si Ace of Base, si DJ Bobo, si Michael Jackson, si Backstreet Boys si Take That si Vaya Con Dios si Kelly Family si inca nu auzisem de manele singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu stia pasii, dar toti dansam!
Dar spre deosebire de copiii din ziua de azi, am auzit atat de Abba, si de Queen, cat si de noile nume gen 50 Cent si Britney Spears.
Am citit “Licurici“, “Pif“, “Ciresarii“, si am baut “Cico” si “Zmeurata” si ni s-a parut ceva extraordinar cand au aparut primele sucuri “de la TEC” fara sa ne fie teama ca “au prea multe E-uri“, iar la scoala beam toata clasa dintr-o sticla de suc fara teama de virusi.
Noi am baut prima Coca-Cola la sticla si am descoperit internetul. Noi nu ne da deam bip-uri, ne fluieram sa iesim afara, noi nu aveam dolby surround system, taceam toti ca sa auzim actiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri Tetris de care ne plictiseam la o luna dupa ce le cumparam si le uitam pe dulap, pline de praf. Abia asteptam la chefuri sa jucam “Fantanita“, sau “Flori, fete sau baieti“, sau “Adevar sau Provocare“, sau “Telefonul fara fir” sau orice ne da dea un pretext sa “pupam pe gura” pe cine “iubeam“.
Noi suntem cei care inca au mai “cerut prietenia“, care inca roseam la cuvantul “sex“, care dadeam cu banul care sa intre in farmacie sa cumpere prezervative, pe care apoi sa le umplem cu apa si sa le aruncam in capul colegilor, care am completat mii de oracole, sperand ca persoana iubita va citi acolo unde scrie “De cine iti place?” ca ne place de el/ea.
Este uimitor ca inca mai suntem in viata, pentru ca noi am mers cu bicicleta fara casca, genunchiere si cotiere, nu am avut scaune speciale in masini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cadeau din greseala pe jos, nu am avut pastile cu capac special sa nu fie desfacute de copii, nu ne-am spalat pe maini dupa ce ne-am jucat cu toti cainii si toate pisicile din cartier, nu am tinut cont de cate lipide si glucide mancam, parintii nostri nu au “child proof the house“, ne-au trimis sa cumparam bere si vin de la alimentara, si cate un pachet de tigari de la tutungerie.
Noi am auzit cum s-a tras la Revolutie, noi am fost martorii a trei schimbari de bancnote si monede, noi am ras la bancuri cu Bula, noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV, noi suntem cei care mai tinem minte emisiunea “Feriti-va de magarus” sau “Abracadabra“.
Suntem o generatie de invingatori, de visatori, de “first-timers“…daca citesti si ai cazut macar un pic pe ganduri, esti de-al nostru !
Trimite si la prietenii pe care poate i-ai uitat de mult sa isi aduca mainte si ei…
Ai uitat probabil de "Arlechino" si de "Risca". Astea da jocuri prin care te puneai in miscare, nu stand pe internet si jucandu-te nu stiu ce dreaq de jocuri virtuale de ramai miop. Cine stie ce ne aduc urmataorele cinci decenii. Poatem mergem in excursii pe Luna... sau poate ne intoarcem la Jurasic. Istoria de multe ori se repeta. Dar eu zic sa avansam in era tehnologiei ultra-sofisticata si sa ne teleportam pe Luna... dupa N. Armstrong.
Pa-pa
Salut si bun venit Alex si Lucianu pe blogul meu. Intr-adevar..si mie imi e dor de toate cele de mai sus. Imi e dor si de filmele de la sarbi, imi e dor si de seringile pline cu apa, imi e dor de saritul gardului la strandul local, imi e dor de semidiscotecile in care se auzea muzica buna, imi e dor de profesorii care ma scoteau din clasa ca mestecam guma..imi e dor de multe. Dar asta e viitorul. Din pacate. Am evoluat tehnologic, dar cum cineva ma intreba zilele trecute..oare am evoluat si din punct de vedere uman sau am..involuat ?
Superb articol.
Chiar m-a lovit melancolia.
Toate cele enumerate de tine le-am trait pe propria-mi piele.
Sunt prima oara pe blogg-ul tau deci sa ma prezint pe scurt:
Sunt barbat ,nascut in ´73 in Arad.
Traiesc in Germania de 18 ani si duc dorul de casa .
Am un baiat de 12 ani de care imi pare rau ca nu va avea ocazia sa aibe
o asemenea copilarie cum am avut-o noi.
tragic moment =) vrem sa ne pastram datinile cand nici macar esenta copilariei nu se pastraza, nu mi-as fi putut imagina ca atatea chestii care pe noi ne amuza si ne placeau la nebunie se vor pierde in asa scurt timp.
Si acum stau si ma gandesc ... de unde stiam atatea jocuri, cine le inventa nu cred ca au fost jocuri noi erau vechi, de zeci de ani copii se jucau jocurile alea sunt sigur dak (doamne iarta-l pe bunicu) l-as intreba ce este sotronul sau cum se joaca ratele si vanatorii sunt sigur ca ar sti fata de copii din zilele de azi =))
Eu mi-am cumparat anul trecut un joc Tetris in amintirea copilariei. Inca nu regret ca l-am luat si inca nu a prins praf :)
acelasi lucru il spune si baiatul asta aici... http://lyrics.notme.org/leasa-dragos-diferente.htm... :)
ce vremuri...





