Zilele trecute am pus mâna pe o piesă pe care o tot ascult pe repeat de fiecare dată când îmi sui fundul pe proaspăt-reparata mea bicicletă. Dar despre bicicletă vă spun un pic mai târziu.

E vorba de Yann Tiersen – La valse d’Amelie (Orchestra version) o piesă fabuloasă care îţi dă o extraordinară stare de bine şi-ţi pune un zâmbet pe fata aia mohorâtă. Evident, din păcate filmul nu apucasem să-l văd.

Dar am luat măsuri şi l-am văzut. Nu ştiu cum de mi-a scăpat filmul ăsta, deşi e făcut în 2001. Filmul îşi merită pe deplin nota de pe imdb (8.6/10 – 169,847 voturi) – personal i-am dat nota 10. E unul dintre puţinele filme pe care le-am văzut în ultimii ani şi care mi-au lăsat cu adevărat un senzaţional sentiment de bine. E un film pe care nu trebuie să-l rataţi. Un film care merită văzut cu prietena, cu familia, cu prietenii..în fine.

Mă aşteptam la un film siropos, genul filmelor americane. Un film căruia îi ghiceşti acţiunea şi finalul. Dar nu, e clar. E un film franţuzesc cu răsturnări de situaţie şi foarte, dar foarte simpatic.

Să nu mai vorbim de actriţă, Audrey Tautou (pentru cei care nu ştiu – aşa ca mine, actriţa a mai jucat în ‘recentele’ filme Codul Lui Da Vinci – 2006 şi Coco Avant Channel – 2009) făcând un rol minunat.

Bun. Acum că v-am dat de lucru pentru zilele viitoare (vouă cei are nu l-aţi văzut încă) hai să vă spun de bicicletă. Arată cam aşa. Cu şaua puţin mai joasă şi cu diferenţe vizibile. Dar…cam aşa

Bicicleta mea, e una pe care am cumpărat-o înainte când eram cu Cezara. Eu mi-am cumpărat un albastră. Apoi şi-a luat şi ea una roşie. Dar nu despre asta scriu aici. Ci despre bicicleta mea.

După ce m-am mutat la Bucureşti sărăcuţa a fost abandonată prin grădină. Am încercat să pun un celofan pe ea, dar a petrecut aproape 2 ani în grădină. Aveam oricum nişte probleme cu ea aşa că am renunţat s-o mai folosesc.

Acum cu venitul vremii frumoase m-am decis s-o scot de la ‘naftalină’. Zis şi făcut. Numai că, bicicleta nu funcţiona în parametrii normali, era plină de rugină, scotea zgomote ciudate, era descentrată şi arăta şi jalnic.

Am dus-o deci la doctor. Care a hotărât cu precizia unui ceasornicar că am nevoie de:

• frâne noi;
• nuştiu ce butuc pe la pedale, care făceau probleme;
• un sabot pe spate;
• schimbătoare noi;
• manşoane noi;
• reglat frâne;
• centrat roţi (aia de pe faţă era mai descentrată decât aia de pe spate);
• uns.

Bun. O grămadă de bani ai putea zice. Şi eu mă gândeam la fel. Dar nu. Nea’ Nicu (cum mi-a zis să-i zic pentru că toţi copii îi zic aşa) mi-a depăsit aşteptările. Ştiu că fiecare om care face o meserie de plăcere şi de mult timp şi-o face cu sârg şi cu pasiune dar nu mă aşteptam să fie chiar aşa de meseriaş.

Iniţial, cu o zi înainte mi-a zis că toată fericirea asta costă în jur de 1 milion şi că durează în jur de 1 oră juma – 2 ore. A durat evident, mai puţin. Adică o oră. Maxim am spus. Şi a costat 1 milion şi ceva.

Boon. Avem bicicletă. Vremea e deja frumoasă dar n-avem cu cine bate străzile, trotuarele. N-avem cu cine speria băbuţele că n-avem claxon (cumpărasem unul, dar s-a spart) şi muzica din urechi te gâdilă prea frumos încât să zici pârtie.

Am vorbit zilele trecute cu prietenul meu Andrei, pe care l-am întrebat dacă şi-a scos bicla. Încă nu, că ieri ploua. Dar în schimb a rămas stabilit că sâmbătă (dacă e frumos) ne suim pe bicicletele noastre şi ne propunem să trecem Dealul Târgului (imagine de pe Deal) să mâncăm o pâine (ştie cineva dacă mai e brutăria aia acolo?) caldă şi să facem un pic de sport.

Vă invit şi pe voi, ăştia care mai aveţi biciclete şi vă place să le călăriţi să lăsaţi un comentariu aici, să ne strângem un pic mai mulţi — că deh, aşa e frumos. În gaşcă.

Şi pentru că n-am specificat nimic mai departe decât numele lui, hai să vă spun cine e Nea’ Nicu. E nenea ăla de are atelier pe 8 mai – înainte de hamburgherie pe stânga cum mergi spre piaţa mică. Are preţuri mici şi sfaturi preţioase. Dacă aveţi probleme cu bicicleta voastră nefolosită de anul trecut şi nu vă pricepeţi cum trebuie la asta, puteţi să-i daţi un telefon. Măcar o verificare să vă facă. Numărul lui de telefon este 0723387797 şi dacă nu sunaţi la ore nesimţite nu cred că se supără dacă-i daţi un telefon. Insistaţi puţin dacă nu răspunde pentru că e posibil să fie cu mâinile în bicicleta cuiva.

Şi pentru că sunt curios, un chestionar mai jos

 Loading ...