Şi când mă gândesc, că iarăşi o să am parte de mirosuri împuţite. De temperaturi extreme (ori prea cald, ori prea frig), şi de oameni prost crescuţi, precum şi de controlori care nu ştiu că uşile care se deschid se şi închid..de gări jegoase şi de cerşetori..parcă nu-mi vine să mai plec.
Dar, scopul drumului precum şi piesa asta ajută mult la starea mea 
E vorba de The Dreamcatcher – Seventh Heaven:
Mişto, nu ?
Da, scuze. Am avut atatea pe cap incat blogul asta a luat-o la vale. In adevaratul sens al cuvantului.
Am uitat de el si am uitat pur si simplu ca am un blog. Am uitat ca am datoria fata de mine sa-mi astern gandurile si sa-mi scriu frustrarile. Asa ca imi cer scuze. Mie..si voua deopotriva. Voi care poate reveniti pe blogul meu pentru unele posturi anterioare sau na..pentru a vedea daca am mai scris ceva. Ei bine..de azi imi promit ceva. Blogul asta o sa vada cel putin 1 post / zi. O sa-mi rup din timpul acordat altor lucruri doar pentru a posta aici. Doar pentru a ma simti bine si doar pentru a va multumi voua cei care inca reveniti pe blog pentru a vedea ce am mai scris..sau ma rog..ce n-am mai scris.
Ok, subiectul asta e inchis. Va surprind cu o tema noua si vreau sa va spun ca am trecut si eu la wordpress 2.5. Mai multe despre noua versiune..maine. Promit!
Acum, va las sa ma injurati aici, un pic mai jos si sa va obisnuiti cu tema, de maine totul fiind OK.
Pentru ca muzica veche te face sa te simti bine. Pentru ca muzica buna iti ofera ocazia sa inchizi ochii si sa-ti aduci aminte ca in perioada aia faceai un anumit lucru pe care acum nu-l mai faci. Pentru ca revolutia a inceput la Timisoara. Pentru ca Genius sunt din Timisoara. Pentru ca nu numai Timisoara este un oras trist. Pentru ca piesa asta imi place. Pentru ca in fiecare vineri de la ora 19.00 alaturi de Catalin Stamatoiu la Radio Omega, eu citesc dedicatiile pe muzica veche. Numai hituri vechi. Pentru ca asta sigur o sa-ti placa.
Uite ce am primit intr-un email de la surioara mea vitrega. A venit catre mine si catre alti prieteni/rude pe care ea le avea in address book. M-am regasit in acest text si mi-am aduc aminte cu placere de acele vremuri. Cand jucam Sotronul, Elasticul si alte chestii amuzante. Imi aduc aminte si de Castel (ala cu mingea si pietrele) imi aduc aminte si de cazematele pe care le faceam in spatele blocului, de furtul de corcoduse, mere si alte chestii…si de multe altele. Daca v-ati amintit ceva din asta si vreti sa cititi mai departe..nu ezitati. Merita.
P.S: Mi-am permis si eu mai adaug anumite jocuri si sa ingrosez anumite cuvinte in acest text…
Uite ca a trecut 1 saptamana de radio. O saptamana in care am realizat ca trebuia sa pun mana pe microfon mai des. Ma face sa ma simt oarecum relaxat. Imi place sa discut cu cei care asculta Radio Omega si sa le citesc dedicatiile.
Imi aduc aminte de vremea cand pentru mine Radio Omega era doar un locsor unde mergeam sa duc scrisori. Sau de perioada in care eu sunam la ei si atunci cand ma auzeam pe post eram tot rosu de emotii. Exact emotiile alea le-am simtit in primele 3 zile de emisiune. Am intrat (inca o fac uneori) peste Catalin (el citea dedicatia si ma grabeam si eu sa zic ceva acolo!) de vreo cateva ori bune. Inca nu m-am obisnuit cu semnele lui. Oricum, overall, am primit pupicuri, laude dar si suturi in fund. Shao, tot un coleg de la Radio mi-a zis in primele zile ca trebuie sa fiu mai ferm. La fel a facut si Cezara, care m-a criticat ca vorbesc prea incet (Cata, da-i frate volum la microfonu’ ala!!) si ca ma aud oarecum fricos (asa era!), dar acum se pare ca ma aud destul de OK. Sa fie de vina faptul ca acum tin microfonul mult mai aproape de gura ?
Loading ...
